Nutritia Ortomoleculara. O noua tendinta a "medicinei bazate pe dovezi"

Interviu cu Dr. Albu Horatiu, Presedintele Societatii Romane de Medicina Ortomoleculara (SRMO).

Asa cum spunea aseara Prof. Dr. Dominique Rueff, la minunata conferinta pe care a avut-o la WTC din Bucuresti pe tema Nutritiei Ortomoleculare, aceasta si-a facut intrarea intre specialitatile medicale de avangarda incepand cu anul 1968. Atunci, la Universitate Stanford, Prof. Dr. Linus Pauling (dublu Laureat al Premiului Nobel - pentru Chimie in 1954 si pentru Pace in 1962) a introdus pentru prima oara in medicina si nutritia clinica umana, termenul de “ortomolecular”.


Medicina Ortomoleculara

Gazeta de Nutritie: Cum au aparut Medicina si Nutritia Ortomoleculara si care sunt principiile lor?

Dr. Albu Horatiu: Asa cum spunea aseara Prof. Dr. Dominique Rueff, la minunata conferinta pe care a avut-o la WTC din Bucuresti pe tema Nutritiei Ortomoleculare, aceasta si-a facut intrarea intre specialitatile medicale de avangarda incepand cu anul 1968. Atunci, la Universitate Stanford, Prof. Dr. Linus Pauling (dublu Laureat al Premiului Nobel - pentru Chimie in 1954 si pentru Pace in 1962) a introdus pentru prima oara in medicina si nutritia clinica umana, termenul de “ortomolecular”.
Citiva ani mai tarziu - in urma constatarilor facute in cadrul experimentelor medicale preclinice cum ca o afectiune, inainte de a avea manifestari clinice, produce mai intai un dezechilibru biochimic celular in teritoriul tinta - colectivul condus de Prof. Pauling a definit si conceptul de “afectiune celulara”. Premizele celui mai important Principiu al Medicinei Ortomoleculare au fost puse!
Intr-o exhaustiva interpretare a mea, Primul Principiu al Nutritiei Ortomoleculare ne spune urmatoarele:
•    Oricare celula, tesut sau sistem tisular are nevoie de anumite concentratii de micronutrienti specifici.
•    Numai asigurand un aport micronutritional cit mai apropiat de “cel proiectat” vom obtine acel mediu intern atat de necesar unei functionabilitati optime si unei capacitati crescute de a se opune agentilor interni sau externi care incearca in permanenta sa destabilizeze sistemul.
O astfel de structura, bine echilibrata din punct de vedere micronutritional, va avea o viata mai lunga si mai buna, o functionalitate optimizata si un raspuns mult mai bun la tratamentele medicale conventionale, daca acestea sunt necesare.

Gazeta de Nutritie: Cum ati decis sa va indreptati catre aceasta specialitate?

Dr. Albu Horatiu: S-a intamplat incepand cu ultimii ani ai secolului trecut! Astfel, ca si tanar – la vremea aceea – medic rezident si imediat specialist, am aplicat in vederea unui post de cercetator asociat si coordonator de studii clinice la un laborator farmaceutic spaniol care activa si activeaza cu mult succes in zona cercetarii nutritionale de avangarda. Le-au placut ideile mele si m-au acceptat! Am dezvoltat o frumoasa colaborare care continua si-n momentul de fata. Actualmente, respectiva companie – Laboratorios Catalysis s.l, de Madrid – produce si va produce unele preparate ortomoleculare de uz profesional ale caror formule sunt concepute de mine. Și se utilizeaza pe tot globul!
In acest cadru - avand drept exemplu niste persoane de mare anvergura care beneficiau si de educatia si posibilitatile necesare pentru a putea privi si altfel viata - si participand la studierea fiziologiei, biochimiei, biologie celulare, biologiei moleculare si mai ales a cercetarilor Dr. Antonio Martin Gonzales (membru important si cu o vechime de peste 40 de ani in CSIC – Consiliul Superior de Investigatii Știintifice din Madrid) asupra Activacion Molecular® (Activarii Moleculare), am invatat multe din ceea ce stiu acum. M-am perfectionat si ma perfectionez in continuare avandu-l alaturi in eforturile mele, ca si Șef al Departamentului Știintific – si indraznesc sa spun si ca prieten – pe Prof. Dr. Eduardo Sanz Navarez - biologie moleculara – ce provine dintr-un colectiv condus de Prof. Alfred Gilman (Premiul Nobel in Medicina in 1994). Profesorul Sanz este recunoscut la nivel mondial pentru cercetari de biologie moleculara in domeniul melanomului malign.
Acolo am vazut eu ca – desi fiind medic alopat prin formatie si specializari – lucrurile nu stau exact asa cum suntem invatati la scoala si mai apoi “coordonati” de multinationalele farmaceutice. Tot acolo am observat ca aceasta stare de fapt – satisfacatoare pentru multi dintre noi, medicii – poate fi imbunatatita marcant in beneficiul pacientilor.
Astfel, am luat decizia sa nu mai practic specialitatile de medicina conventionala pentru care m-am pregatit - acestea ramanandu-mi in schimb ca o exceptionala baza clinica de pornire – si sa imbratisez Nutritia Ortomoleculara!


Gazeta de Nutritie: Medicina Ortomoleculara este complementara medicinei traditionale sau ar putea chiar sa o substituie? Daca da, in ce cazuri? Cu ce beneficii vin in plus tratamentele ortomoleculare, fata de cele conventionale?

Dr. Albu Horatiu: Sa nu facem confuzii! Daca in intrebarea Dvs. denumiti “medicina traditionala” ramurile de medicina alternativa precum medicina veche chineza, japoneza, indiana, samanica, europeana, etc, etc. sau altele cu mult mai exotice, atunci raspunsul meu este NU! Medicina si Nutritia Ortomoleculara nu au nici-o legatura cu acestea! Daca insa, numiti “traditionala” medicina oficiala de astazi, cea conventionala (“medicina bazata pe dovezi” – asa cum ne place noua, practicantilor ei, s-o numim) atunci, raspunsul meu se schimba: Nutritia Ortomoleculara nu incearca sa o substituie deoarece FACE PARTE DIN EA! Astfel, daca medicul alopat foloseste in mod deosebit in tratamentele sale cunostiintele obtinute in ultimii ani de facultate in cadrul disciplinelor clinice, cel care cunoaste si practica Nutritia Ortomoleculara face apel mai ales la ramurile stiintelor medicale preclinice (biochimia, biologia celulara si fiziologia normala) pe care le-a studiat – uneori insuficient – in primii 2-3 ani de facultate. De obicei, de aprofundarea lor te apuci mai tarziu, dupa specializari medicale si dupa ce vezi - daca reusesti aceasta – ca lucrurile nu stau asa cum ti-ai fi dorit!
Desi face parte din medicina conventionala, bazata pe dovezi stiintifice, Nutritia Ortomoleculara are doua mari deosebiri fata de specialitatile alopate!
Prima deosebire consta in modul de abordare al pacientului. Astfel, daca medicul alopat priveste pacientul ca o suma a unor organe, aparate si sisteme pe care le trateaza (prin metodele pe care le stapaneste) ca si unitati distincte, desine statatoare, eu – sau un alt medic bine pregatit in practica Nutritiei Ortomoleculare - incerc sa vad organismul ca si un tot unitar, integrat, cu toate acele aparate si sisteme intr-o stransa interrelatie, insa toate avand la baza lor – ca si unitate constituitiva si functionala - celula. Aceasta viziune integrativa a Nutritie Ortomoleculare este intradevar si o caracteristica a medicinelor alternative si naturopate, fapt care – in ochii celor mai putin avizati – poate duce la unele confuzii.
A doua deosebire – si cea mai importanta - apare intre tratamentele alopate (metode de tratament care utilizeaza mijloace contrare naturii bolii) si cele ortomoleculare (care utilizeaza moleculele considerate “corecte” de catre fiziologia celulara). Astfel, daca in conceperea unui compus farmacologic activ (cunoscutul “medicament” - apanajul farmacologiei si tratamentelor conventionale alopate) se porneste de la studierea fizio-patologiei organului suferind iar preparatul util se construieste (de cele mai multe ori prin sinteze) pornind de la proteomica, in Nutritia Ortomoleculara se folosesc complexele de compusi micronutritionali activi (preparatele nutritionale ortomoleculare de uz profesional). In constructia acestora (de cele mai multe ori prin extractie si izolare din surse naturale si apoi recombinare) se porneste de la studierea fiziologiei, biochimiei si biologiei celulare normale. Adica, asa cum spune si Prof. Dominique Rueff, medicul alopat este “medic de boala” iar cel ortomolecular este “medic de sanatate”.
In esenta, Medicina si Nutritia Ortomoleculara fac parte, ca si ramurile medicale alopate din “medicina bazata pe dovezi”. Doar modul de abordare si de tratament este diferit! In momentul de fata, tratamentele ortomoleculare nu incearca sa substituie pe cele alopate ci doar sa adauge un avantaj – de cele mai multe ori covarsitor – medicilor si pacientilor care au “iluminarea” sa le utilizeze. Negresit, raportul de forte dintre cele doua tendinte (cea veche alopata - ieftina, profitabila, la indemana si bine intiparita in constiinta medicului si pacientului - si cea noua, ortomoleculara – avangardista, scumpa, personalizata si care necesita cunostiinte suplimentare si neremunerate din partea medicului si educatie din partea pacientului) se va modifica in viitor. Pe masura ce cunostiintele medicilor despre dietetica si Nutritie Ortomoleculara vor avansa iar educatia si posibilitatile potentialilor pacienti vor creste, tratamentele ortomoleculare vor castiga teren in detrimentul celor chimice. Acum, la nivelul actual de intelegere al acestui fenomen de catre majoritatea medicilor si pacientilor, Nutritia Ortomoleculara este extrem de utila – daca aveti noroc ca medicul Dvs. sa fie familiarizat macar cu notiunile de baza - in constructia regimurilor igieno-dietetice cu care, de fapt si de drept, incepe sau trebuie sa inceapa tratamentul corect al majoritatii afectiunilor.
Exista foarte multe afectiuni in care, daca regimul igieno-dietetic si stilul de viata sunt bine construite si conduse, NU MAI ESTE NEVOIE DE INTOXICAȚIA CHIMICA PRODUSA DE MEDICAMENTELE CONSTRUITE CONFORM PRINCIPIILOR ALOPATE!


Gazeta de Nutritie: Care este perioada minima pentru care trebuie urmat un tratament ortomolecular pentru a da rezultate?

Dr. Albu Horatiu: Din acest punct de vedere situatia se prezinta exact ca si in cazul tratamentelor alopate! Pentru afectiunile acute tratamentul este scurt, pana la remiterea simptomatologiei si consolidarea starii de revenire catre sanatatea anterioara. Pentru afectiunile cronice si degenerative (hepatite cronice si ciroze, cancere, diabet si sindrom metabolic, boli autoimune, Alzheimer, etc.) tratamentul este lung, atat timp cit este necesar, uneori toata viata.
Cel putin in viziunea mea – care nu sunt un inamic alt tratamentelor conventionale alopate atunci cand ele sunt in beneficiul pacientului si nu in cel al vre-unei multinationale farmaceutice – in afectiunile acute tratamentul alopat este suveran! Cel de Nutritie Ortomoleculara trebuie doar sa-l sustina, astfel incat organismul tratat sa treaca prin boala si prin tratamentul chimic al acesteia platind costuri biologice cit mai reduse. In afectiunile cronice insa, viziunea mea se schimba radical! Astfel aici, tratamentul nutritional ortomolecular trebuie sa fie baza (regim igieno-dietetic unde-i cazul si neaparat aport de micronutrienti speciali ortomoleculari)! Doar simptomatologia restanta, reziduala si care depaseste resursele de compensare ale organelor respective, trebuie sa fie tratata chimic.

Gazeta de Nutritie: Sunt multe voci care spun ca nu exista dovezi stiintifice pentru sustinerea eficientei tratamentelor ortomoleculare si ca acestea ar interfera in multe dintre cazuri cu tratamentul de baza al pacientilor. Cum raspundeti acestor “acuze” la adresa Nutritiei Ortomoleculare?

Dr. Albu Horatiu: Cred ca am raspuns partial pana acum! Marea majoritate a celor care spun ca nu exista dovezi stiintifice traiesc intr-o mare confuzie din acest punct de vedere. Ei nu stiu prea bine ce este Nutritia Ortomoleculara! O considera sau doresc sa o considere aievea unei cromoterapii, cristaloterapii, aromoterapii sau mai stiu eu ce ramura exotica (dar pe deplin respectabila) a medicinelor alternative. Problema nu este ca sunt necunoscatori ci ca, in lipsa informatiilor necesare, ei se considera datori sa emita diverse pareri! Va pare ceva nou?! Pentru acestia, articolul de fata poate sa aduca o parte din informatiile care lipsesc pentru a-si initia o schimbare de optica.
Altii, mai putini, dar extrem de vehementi – si care stiu prea bine despre ce este vorba in subiect – o fac mai ales din teama pierderii unor mari avantaje! Nu ma puneti sa aprofundez! Oricum acestia din urma, atunci cind lucrurile se vor schimba, vor fi primii care vor sari in cealalta barca si vor canta osanalele noilor tendinte. Din nefericire, aceasta-i natura umana...

De un lucru sa fiti siguri! In oricare dintre cele doua categorii de mai sus s-ar afla (detractori naivi sau informati ai Nutritiei Ortomoleculare), atunci cind este vorba de propria persoana sau de cei foarte apropiati lor, isi pun intotdeauna problema cum si ce sa faca pentru a mai reduce sau elimina dintre tratamentele chimice! Daca nu, macar “sa ia ceva” care sa le mai scada din efectele secundare nedorite!


Ca interfera cu tratamentul de baza al pacientului?! Evident ca interfera, deoarece pentru aceasta este facut un tratament oromolecular! Depinde insa daca interferenta este in beneficiul sau in dezavantajul pacientului! N-o sa va vina sa credeti cite tratamente ortomoleculare dau – fara sa stie ca o fac – multi dintre medicii care va ingrijesc sau ii trateaza pe copiii Dvs.! Și multi dintre ei le dau incorect sau incomplet, netinand cont – deoarece n-au de unde sa stie – de sinergiile sau antagonismele dintre micronutrientii ortomoleculari, insa aplecand mult prea usor urechea la ce spune compania farmaceutica producatoare, care a asociat si ea asa, cu de la sine putere, niste viatmine si minerale pentru ca sunt la moda, sunt ieftine si se pot vinde bine! In sens explicativ, dau doua exemple pro si contra, cu subiect si predicat! Astfel, multi pacienti cu hepatite cronice fac tratament antiviral (de regula cu interferon si unul sau doua antivirale). Exista un numar mic dintre ei care primesc de la medicul lor curant indicatia de a asocia si un preparat ortomolecular de uz profesional, construit anume pentru sustinerea micronutritional a tesutului hepatic si pentru imbunatatirea actiunii interferonului, denumit VIUSID. Aici lucrurile se potrivesc precum o mansua iar rezultatele vor fi spectaculare!
Viceversa, exista multi pacienti cu cancer, aflati in curs de chimioterapie, care primesc sfatul – de la reviste, de la cunoscuti, de la diversi terapeuti sau chiar de la medicul curant – sa ia antioxidanti. O si fac! Ei... aici este o alta poveste! Cei mai multi dintre antioxidantii denumiti si endogeni (vitamina E, seleniul, carotenii, glutationul) sunt o nenorocire in timpul chimioterapiei. Aceasta, deoarece celula neoplazica functioneaza in redoza si reprezinta o “capcana pentru antioxidanti”, ei ajutand-o sa “supravietuiasca” mai bine chimioterapiei prin protectia diverselor structuri proteice impotriva oxidarii date – voit – de chimioterapice. Alti antioxidanti insa, mai ales unii dintre cei denumiti exogeni (Epigallocatechin-3gallat-ul, Acidul cinnamic, unii Polifenoli) si unul dintre cei endogeni (in anumite conditii si in unele asocieri cu diversi micronutrienti oromoleculari sinergici) aduc beneficii spectaculoase participand la atacul pro-oxidativ dat asupra celulelor canceroase! Oare cum o fi asta? Efect pro-oxidativ benefic, dat de niste antioxidanti! Mister!

Gazeta de Nutritie: Medicina ortomoleculara se bazeaza pe ideea ca multe dintre afectiuni sunt provocate de lipsa unor micronutrienti esentiali din organism. Care sunt cele mai des intalnite afectiuni care ar avea aceasta origine?

Dr. Albu Horatiu: Nu neaparat de lipsa nutrientilor esentiali din organism ci si de carentele celor neesentiali! Nu multe dintre afectiuni, ci aproape toate, deoarece baza aparitiei si dezvoltarii a marii majoritati dintre ele este scaderea rezistentei celulei impotriva agentilor interni sau externi care incearca sa o destabilizeze! Mai bine-l citez pe Profesorul Pauling care spunea: “ Aproape oricare afectiune se poate trage de la o deficienta nutritionala!”
In viziunea ortomoleculara, se porneste de la datele provenite din stiintele medicale preclinice care ne arata ca, in lipsa concentratiilor suficiente din micronutrientii necesari, o celula nu mai functioneaza corect. Ea incepe sa “improvizeze”, sa consume aberant energie, sa nu mai reuseasca sa elimine reziduurile si sa nu mai neutralizeze aproape complet speciile reactive de oxigen (radicalii liberi) care se formeaza in procesul de functionare. Apoi – odata cu trecerea timpului si mentinerea carentei micronutritionale respective – tulburarea functionala devine structurala, celula modificandu-se si degenerativ. Modificarile celulare duc la alterari ale structurii tisulare, alterand astfel organul si functionarea lui.

Din experienta mea in Romania, cele mai frecvente afectiuni care au si aceasta origine sunt:
•    La adult: diabetul zaharat tip II, sindromul metabolic cu riscul sau cardiovascular marit, obezitatea de aport, hepatitele cronice si cirozele hepatice, cancerele, bolile autoimune inclusiv psoriazisul, bolile articulare inflamatorii si degenerative, osteopenia si opsteoporoza, tulburarile de fertilitate masculina, depresiile si sindroamele de imbatranire cerebrala dar si multe altele.
•    La copii: tendinta catre diverse tipuri de alergii (inclusiv astm bronsic alergic), cea catre infectii recidivante de cai respiratorii superioare, obezitatea de aport si nu numai.


Gazeta de Nutritie: Care sunt pasii pe care ii urmati in stabilirea schemei de tratament pentru un bolnav?

Dr. Albu Horatiu: Pasii sunt urmatorii:

1.    Un anumit gen de anamneza. O conversatie de 15 – 20 minute intre mine si pacient cu ocazia careia incerc sa imi construiesc o imagine cat mai buna asupra stilului sau de viata atat la locul de munca cat si in familie. Ma intereseaza in mod deosebit antecedentele patologice personale si heredo-colaterale dar mai ales obiceiurile alimentare (ritmicitatea meselor si compozitia lor), regimul de efort fizic, de somn si de stress psihic.


2.    Studierea documentatiei medicale (bilete de externare, analize, investigatii etc.) cu care se prezinta pacientul atunci cand este trimis de alt coleg din strainatate (mai frecvent) sau din Romania (mai rar) ori – tot mai des in ultimii doi ani – cand vine din proprie initiativa. Interesul fata de aceste documente imi este maxim deoarece, in general – atat in Romania dar si in alte tari mult mai dezvoltate – pacientul ajunge/este trimis la consiliere dietetica speciala doar dupa ce a dezvoltat o anumita patologie (grava sau cu potential evolutiv important) care, de cele mai multe ori este “indicatorie” pentru mine in pasul ce va urma.


3.    Pas extrem de important! Incadrarea pacientului intr-una dintre cele 4 MARI TENDINȚE catre anumite tipuri de patologii dupa care evolueaza un organism - din punctul de vedere al Nutritiei Ortomoleculare - in functie de conditiile de alimentatie si de stress in care functioneaza. Astfel avem:
•    Tendinta catre tulburari dismetabolice.
•    Tendinta catre depresie.
•    Tendinta catre tulburari disimune (scaderi de imunitate, afectari autoimune, anarhii imunitare, alergii, etc.)
•    Tendinta catre neoplazii sau alte modificari degenerative grave.


4.    Decelarea organului/ organelor implicate in respectiva patologie (pas facut deja, in cele mai multe cazuri, de catre medicul curant alopat) si stabilirea structurilor tisulare care au nevoie de sustinere micronutritionala ortomoleculara.


5.    Pas extrem de important! Conceperea regimului igieno-dietetic ortomolecular si aducerea de precizari clare si aprofundate pacientului despre:
•    Modificarile care trebuiesc aduse stilului sau de viata.
•    Interzicerea alimentelor care vin cu incarcatura macro si micronutritionala pro-aging pentru tesuturile considerate a fi deficitare in respectiva patologie. Alegerea listei de alimente strict interzise si discutarea ei.
•    Obligativitatea introducerii in alimentatia zilnica a acelor alimente a caror compozitie micronutritionala are efecte anti-aging si vin sa imbunatateasca functionabilitatea tesuturilor deficitare. Alegerea listei de alimente obligatorii si discutarea ei.
•    Informatii despre diversele categorii de alimente care sunt oportune pentru a fi utilizate in completarea regimului alimentar, in functie de greutatea pacientului.


6. Pasul cel mai important, fara de care Nutritia Ortomoleculara si-ar pierde parte din sens, anume: echilibrarea micronutritionala specifica a tesuturilor deficitare. In aceasta etapa se stabileste complexul de micronutrienti ortomoleculari specifici tesutului/ organului/ aparatului deficitar in scopul de a-l reechilibra si a-l reantoarce – pe cat posibil – catre o functionalitate normala. Compozitia acestui complex micronutritional se stabileste numai in contextul uneia dintre cele 4 MARI TENDINȚE in care am incadrat organismul respectiv (anterior, la pasul 3). Aceasta compozitie reprezinta o suma de micronutrienti ortomoleculari sinergici aflati in doze dietetice care - sub forma unor suplimente nutritionale sau alimente destinate dietelor speciale – incep a fi introdusi in alimentatia zilnica a pacientului. Chiar si numai administrarea lor (in lipsa regimului alimentar si a corectarii stilului de viata) poate aduce imbunatatiri considerabile ale functionabilitatii si de multe ori - in timp - si a structurii tesutului respectiv, precum si un raspuns mult mai bun a acestuia la tratamentul alopat, daca mai este nevoie de acesta.

Gazeta de Nutritie: Bolile autoimune sunt o mare problema a medicinei conventionale care inca nu si-a gasit rezolvarea. Exista solutii pentru ele oferite de Nutritia Ortomoleculara? Credeti ca acestea, la fel ca si alte afectiuni, ar putea fi prevenite printr-o dieta echilibrata, care sa ne furnizeze toti micronutrientii de care avem nevoie?

Dr. Albu Horatiu: Ideal, oricare patologie care nu este dictata de o anomalie genetica mai importanta sau de un accident poate fi prevenita pentru o perioada mult mai lunga de timp printr-o dieta perfect echilibrata in toti cei aproape 60 de micronutrienti ortomoleculari necesari. Din foarte multe motive, acest lucru este practic imposibil!
De fapt si de drept, organismul oricarui om – ca dealtfel al oricarei fiinte – trebuie sa se descurce cum poate mai bine in mediu sau de viata (inclusiv cel alimentar) si in conditiile unei informatii genetice date. Acest fenomen se petrece de fapt si cu unitatea noastra de baza, celula. Astfel, cu greu si probabil intamplator, o dieta poate fi atat de potivita cu fenotipul respectiv incat sa aduca toti micronutrientii in cantitati optimale. Exista unele modele dietetice cunoscute (dieta Mediteraneeana, dieta Okinawa, etc.) care tind sa se apropie mai mult de nevoile nutritionale ale nativilor si sa le acorde acestora o speranta de viata consistent mai mare si o incidenta mai mica a diverselor patologii corelate cu inaintarea in etate. De regula insa, alimentatia noastra este departe de ceea ce ar trebui sa fie!
Bolile autoimune sunt o provocare atat pentru curentul alopat cit si pentru cel ortomolecular al medicinei conventionale, insa sunt privite din puncte de vedere destul de diferite. Astfel, daca tratamentele alopate isi propun de regula scaderea activitatii imunitare si inflamatiei prin administrarea anumitor molecule farmacologic active cu efect imunosupresiv si antiinflamator, Nutritia Ortomoleculara nu cauta defel acelasi lucru! Ortomolecular, se considera ca imunomodularea micronutritionala avand drept scop readucerea sistemului imun in limitele normale de functionare este prima optiune. Aceasta se realizeaza prin anumite modificari de regim alimentar cu oarecare variabilitate de la un caz la altul dar care au ca si elemente comune atat corectarea raportului dintre acizii grasi esentiali omega 3 nesaturati (precursori ai moleculelor antiinflamatorii si antialergice) si cei omega 6 (precursori ai moleculelor proinflamatorii si proalergice) cit mai ales corectarea aportului de micronutrienti ortomoleculari specifici care asigura “binele micronutritional” al elementelor sistemului imunitar.
Dupa parerea mea, tratamentul asociat (cu preponderenta celui alopat in perioadele de puseu si a celui ortomolecular in perioadele de remisie) este cea mai buna cale de urmat pentru pacientul cu o afectiune in care este incriminat si un mecanism autoimun.


Gazeta de Nutritie: Considerati ca dezechilibrele din corp provocate de lipsa micronutrientilor ar putea fi si la baza unor afectiuni psihice foarte raspandite acum, precum depresia sau anxietatea?


Dr. Albu Horatiu: Desigur! In viziunea Nutritiei Ortomoleculare unele carente micronutritionale sunt considerate ca fiind cel mai important dintre cele patru elemente raspunzatoare de initierea si intretinerea patologiei respective. Restul de trei sunt reprezentate de: informatia genetica, factorul de mediu emotional si existenta in organism a unor substante chimice straine acestuia (introduse involuntar prin alimentatie sau voluntar prin unele tratamente).
In aparitia fenomenelor caracteristice depresiei si anxietatii stau mai multe carente micronutritionale dintre care imi permit sa enumar ca fiind mai frecvente pe cele de: GABA (Acid Gamma-aminobutiric), Triptofan, Glutamina, Acid glutamic, Arginina, Carnitina, Acid alpha-lipoic, Calciu, Magneziu, Seleniu, unele Vitamine din grupul B si Vitaminele C si E. Astfel, daca ati studia compozitia unui preparat ortomolecular de uz profesional destinat echilibrarii micronutritionale a pacientului cu tendinta la aceasta patologie (pentru exemplu, DEPREXIL) nu mare v-ar fi mirarea sa gasiti doze dietetice zilnice din acesti micronutrienti!
Mai mult, aceasta patologie (care ne incadreaza pacientul intr-una dintre cele 4 MARI TENDINȚE – anume cea catre depresie) are si mai multe afectiuni “subordonate” (produse/ declansate/ intretinute doar de o parte din carentele micronutritionale care dau Tendinta la Depresie). Printre aceste afectiuni “subordonate” enumar ca fiind mai frecvente: osteopenia, osteoporoza si debilitatea osoasa, tulburarile in homeostazia calciului, spasmofilia si tetania, tendinta catre oboseala psihica si greutate in invatare, surmenajul intelectual si tendinta la imbatranire cerebrala precoce, afectarile inflamatorii osteo-articulare si altele.

Gazeta de Nutritie: In ce fel poate ajuta Nutritia Ortomoleculara in cazul bolnavilor de cancer?

Dr. Albu Horatiu: Ajuta extraordinar de mult! Sunt de luat in considerare trei mari directii (dar nu numai) in care Nutritia Ortomoleculara ajuta enorm pacientul neoplazic si medicul oncolog. Astfel:
1.    Amplificarea efectului tumoricid (dar fara a creste efectele secundare nedorite, ba chiar dimpotriva) al terapiilor oncologice adjuvante precum chimioterapia si radioterapia prin ATACUL PROOXIDATIV pe care il dau unii micronutrienti si compusi fitonutritionali secundari (Epigallocatechin-3gallat-ul, Acidul cinnamic, etc.) asupra celulelor neoplazice. Ba mai mult, cu ajutorul unui fitonutrient secundar (acid glicirhizinic) se poate induce cresterea sintezei de interferoni proprii organismului si stimularea activitatii acestora, efect important in imbunatatirea imunitatii antivirale si antineoplazice nu numai in cancerele care beneficiaza de interferonoterapie.
2.    Imunoterapia nutritionala care se face atat in perioadele de remisie, in cele dintre etapele de tratament oncologic multimodal sau in cea de urmarire postterapeutica care se intinde pe perioade care pot atinge 5 – 9 ani! Prin aceste metode se construieste un astfel de regim alimentar si de aport micronutritional astfel incit sa se ambunatateasca considerabil imunitatea antivirala si antineoplazica precum si activitatea limfocitelor CD4 si a interferonilor endogeni.
3.    Recuperarea mult mai rapida si cu costuri biologice mult mai reduse pentru pacientii care au urmat terapii oncologice agresive precum chimioterapia si radioterapia.

Mai exista si acele categorii de pacienti care – din diverse motive – refuza sau nu mai pot beneficia de tratament oncologic multimodal. Acolo, Nutritia Ortomoleculara este metoda care – asociata sau nu curei chirurgicale – poate imbunatati situatia! Nu este de mirare ca, in clinicile private de prestigiu din Occident, dedicate tratamentului cancerului - alaturi de chimioterapie, radioterapie si psihoterapie - un rol deosebit este acordat Dieteticii si Nutritiei Ortomoleculare, care intregesc astfel panoplia terapiilor adjuvante ce vin in sprijinul intentiei de radicalitate asupra bolii, adusa de cura chirurgicala.

Gazeta de Nutritie: Povestiti-ne pe scurt, va rugam, despre cateva cazuri de pacienti cu afectiuni mai dificile care au apelat la dumneavoastra si au reusit sa se vindece prin tratamentul ortomolecular (si ce scheme de tratament ati folosit)…

Dr. Albu Horatiu: Va voi povesti patru cazuri ale unor pacienti care acum imi sunt foarte apropiati:
1.    Doamna I.A, pensionara de 77 ani, fost biolog la Spitalul Fundeni, cu Neoplasm mamar stadiul III C si care a urmat cura chirurgicala a cancerului si tratamentul adjuvant oncologic. La acestea am asociat sustinerea ortomoleculara pe perioada de chimioterapie si mai apoi – pana la completarea a 5 ani, in perioada de urmarire postterapeutica – imunoterapia nutritionala. Tratamentul ortomolecular a constat in: dieta speciala ortomoleculara personalizata cazului, alimentatie functionala si ONCOXIN Solutie Orala cate 25ml x2ori/zi. Au trecut 7 ani de la cura chirurgicala a cancerului, pacienta este intr-o forma excelenta pentru varsta ei si viziteaza Europa.
2.    Domnul S.B, de 45 ani, personalitate de rezonanta in televiziunea si radioul romanesc, fumator, cu Sindrom Metabolic in faza latenta (stare prediabetica) si cu o incarcatura heredo-colaterala extrem de mare de diabet zaharat tip II si risc cardio-vascular marit. Tratamentul ortomolecular a constat in: dieta speciala ortomoleculara personalizata cazului, alimentatie functionala si DIAMEL cite 2cps x3ori/zi. In aproximativ 6 luni, domnul respectiv si-a redus greutatea cu aproximativ 10% iar colesterolul, trigliceridele, acidul uric si glicemia au revenit in limitele fiziologice.
3.    Domnul S.O, de 45 ani, om de afaceri cu o viata stressanta si suferind de Sindrom Metabolic in forma latenta si cu pusee repetate si relativ frecvente de Rectocolita Ulcerohemoragica. Tratamentul ortomolecular a constat in: dieta speciala ortomoleculara personalizata cazului dar si cu restrictie la gluten si lactate, alimentatie functionala, DIAMEL cate 2cps x3ori/zi si Alzer cite 1cpsx3ori/zi. De peste 1 an si jumatate – timp in care situatiile stressante s-au inmultit in viata dansului – nu a mai avut nici-o recidiva a bolii colonice iar probele dislipidemice, hepatice si glicemia au revenit in limite fiziologice.
4.    A.C, baietel de 7 ani si jumatate, cu IgE-uri apropiate de 400ui, cu secretie nazala seroasa, uneori muco-purulenta si tuse seaca iritativa pusa de medicul curant pe seama bronho-spasmului. I s-a instituit tratament cu Aerius si Singuler. L-am trecut pe tratamentul ortomolecular care consta in: dieta din care am eliminat lactatele de origine animala, am redus drastic glutenul si am modificat proportiile acizilor grasi omega 3 vs. omega 6. Am introdus VIUSID 10ml/zi asociat cu ASBRIP 15ml/zi. Tusea spastica si secretia nazala au incetat, Ig E-urile au coborat catre 200ui (la prima verificare facuta dupa 3 luni) iar tratamentul chimic (antihistaminicul si Singuler-ul) nu si-au mai gasit utilizarea. Baietelul se simte exceptional si - fiind voba de fiul meu – se afla sub stricta mea supraveghere.

 

20 aprilie 2013

Dr.Albu Horatiu - Nutritie Ortomoleculara

Presedintele SRMO - Societatea Romana de Medicina Ortomoleculara